- consignáţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. consignáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. consignáţiei; pl. consignáţii, art. consignáţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
consignáţie
Look at other dictionaries:
consignaţie — CONSIGNÁŢIE, consignaţii, s.f. Depunere spre păstrare, garanţie sau vânzare a unor lucruri la un magazin specializat. ♦ (concr.) Magazin în care se depun spre vânzare diferite obiecte, aparţinând unor persoane particulare. – Din fr. consignation … Dicționar Român
consignatar — CONSIGNATÁR, Ă, consignatari, e, s.m. şi f. Persoană care primeşte în consignaţie. – Din fr. consignataire. Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 consignatár (primitor, păstrător în consignaţie) s. m., pl. consignatári Trimis de siveco, 10 … Dicționar Român
consignator — CONSIGNATÓR, OÁRE, consignatori, oare, s.m. şi f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignaţie; depunător. – Din fr. consignateur. Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 consignatór (depunător în consignaţie) s … Dicționar Român
